NAM aidsmap

Imagine din noul E-atlas al NAM, accesibil online la www.aidsmap.com/e-atlas

În cadrul conferinței s-au comunicat vești îmbucurătoare despre ritmul de evoluție al infecției HIV în rândul bărbaților gay din Danemarca. Dar, alte studii efectuate în Tailanda și Brazilia au relevat o incidență ridicată a infecției HIV în anumite grupuri de bărbați care fac sex cu bărbați (MSM) și un nivel de înțelegere scăzut față de riscul de infectare cu HIV.

Dovezile din Danemarca par să sprijne utilizarea tratamentului ca formă de prevenire.

Participanții la conferință au aflat că numărul de noi cazuri de infecție în rândul bărbaților gay a scăzut. Cercetătorii consideră că cea mai plauzibillă explicație este faptul că persoanele cu HIV sunt mai puțin infecțioase datorită tratamentului. De remarcat că scăderea numărului de noi infectări s-a manifestat pe fondul unui număr crescut de persoane care trăiesc cu virusul și a unui nivel crescut de practicare a sexului neprotejat.

În Danemarca, aproximativ 80% dintre bărbații gay care știu că sunt HIV-pozitivi iau terapie antiretrovirală. Majoritatea – 82% – au încărcătură virală nedetectabilă.

Investigatorii au calculat că proporția de bărbații gay care transmit HIV în fiecare an a scăzut constant din 1995. Aceștia consideră că cea mai plauzibilă explicație este proporția în creștere a bărbaților care sunt sub terapie și cu încărcătură virală nedetectabilă. Așadar, aceștia niciodată, sau în orice caz foarte rar transmit HIV altor persoane.

Cu toate acestea, alte studii au descoperit că 6% dintre tinerii gay și alți MSM din Tailanda se infectează cu HIV în fiecare an.

Studiul a fost efectuat în Bangkok între 2006 și 2008 și a inclus aproximativ 1300 de bărbați gay. În momentul începerii studiului, 22% dintre bărbați erau HIV-pozitivi iar pe parcursul studiului, încă 135 s-au infectat. Acest fapt a determinat o incidență anuală de puțin sub 6%.

Vârsta medie în momentul infectării a fost 26 de ani - ceea ce înseamnă că un procent de 50% dintre cei care s-au infectat cu HIV erau adolescenți sau aveau puțin peste 20 de ani.

Mai încurajator, un alt studiu efectuat în Tailanda a indicat că prevalența HIV în rândul bărbaților gay pare să fie în scădere. Aceasta a atins un vârf de 31% în 2007, dar în 2009 a coborât din nou la 25%.

S-a remarcat și o scădere a prevalenței HIV în rândul celor sub 22 de ani, iar numărul bărbaților care au declarat că practică sex neprotejat, a scăzut de asemenea.

Un alt studiu brazilian a arătat că numai 47% dintre bărbații gay au un bun nivel de înțelegere asupra riscurilor pe care le prezintă HIV. În plus, 75% dintre bărbați consideră că sunt expuși unui risc scăzut de a se infecta cu HIV, chiar dacă au practicat recent sex neprotejat cu un partener ocazional.

Modele matematice prezentate la conferință sugerează că utilizarea microbicidelor și/sau circumcizia ar putea reduce ușor ritmul de evoluție al epidemiei HIV în Africa.

Investigatorii de la Școala de Igienă și Medicină Tropicală din Londra au calculat că aceste două metode de prevenire ar putea reduce numărul infectărilor cu 20% pe parcursul a 20 de ani.

Un alt model a evaluat eficiența altor forme diverse de prevenire în cadrul cuplurilor în care un partener este HIV-pozitiv, pe baza unui grup de cupluri care au fost incluse într-un studiu în Uganda. În modelul complex, ‘folosirea prezervativului’ a însemnat că prezervativul era folosit în 57% din situații. Pentru utilizarea prezervativului la acest nivel, combinată cu terapie antiretrovirală, a fost calculat un mare impact, estimându-se o potențială reducere a transmiterii virusului cu până la 82%.

S-a calculat un impact similar asupra epidemiei pentru utilizarea profilaxiei pre-expunere (PrEP) în combinație cu terapia antiretrovirală.

Directorul Institutului Național pentru Alergii și Boli Infecțioase, Anthony Fauci. ©IAS/Steve Forrest/Workers' Photos

Implicațiile studiului CAPRISA au fost calificate drept „cu adevărat enorme” de către liderul cercetării HIV din Statele Unite, Anthony Fauci.

Studiul a arătat că un gel vaginal microbicid care conține tenofovir reduce riscul de infectare HIV cu 39%.

Rezultatele din studiul VOICE care compară microbicidele cu profilaxia pre-expunere sunt încă așteptate cu nerăbdare, și există speranțe că microbicidele se pot dovedi eficiente când se administrează rectal.

Dar mai sunt poate câțiva ani până când microbicidele vor deveni disponibile.

 “Mă tem că luni când mă voi întoarce la birou, voi găsi mesaje de la oameni care solicită microbicide. Va fi dificil de explicat că acest pas este doar confirmarea unei teorii,” a declarat Yurgen Pillay de la Departamentul de Sănătate al Africii de Sud.

Două decenii de date indică faptul că terapia antiretrovirală pe perioada sarcinii nu crește riscul de anomalii congenitale.

Investigatorii au analizat informația acumulată timp de 20 de ani în Registrul de Terapie Antiretrovirală pe Durata Sarcinii despre anomaliile congenitale. Rata acestor deficiențe congenitale a fost identică cu aceea determinată în populația generală (2.7%).

În plus, în ciuda temerilor anterioare, nu există dovezi că tratamentul cu efavirenz (Stocrin) pe perioada sarcinii crește riscul de anomalii congenitale.

Totuși au existat anumite indicii care sugerează că administrarea unui inhibitor de protează pe durata sarcinii crește riscul de a avea un copil prematur sau sub greutatea normală.

În asociere cu:

Ministerul Sănătății din Malawi și-a propus să ofere o schemă terapeutică tuturor femeilor însărcinate care sunt infectate cu HIV, pentru a proteja atât viața femeilor cât și pentru a reduce transmiterea de la mamă la copil cât mai curând posibil.

Noile ghiduri OMS de tratament recomandă ca femeile diagnosticate în timpul sarcinii care au numărul de celule CD4 sub 350 să înceapă imediat terapia ARV și să continue tratamentul întreaga viață.

Pentru femeile cu numărul de celule CD4 peste 350, OMS recomandă două opțiuni pentru tratamentul de scurtă durată pe perioada sarcinii și după naștere.

Malawi a urmat una dintre aceste opțiuni, dar femeile vor lua triplă-terapie antiretrovirală întreaga viață.

Malawi încă necesită asistență de la Fondul Global pentru a implementa această decizie. Însă această schemă este considerată mai ușor de gestionat decât altele care necesită schimbarea tratamentului în anumite stadii ale sarcinii și după sarcină.

Alte țări africane evaluează cea mai bună cale adaptată la situația lor locală, de a implementa recomandările OMS pentru gravide.Lipsa accesului la monitorizarea CD4 și lipsa personalului de îngrijire pregătit adecvat fac implementarea dificilă.

Malawi a fost descrisă ca “singura țară care pare să tindă să-și depășească limitele”, iar experții sunt de părere că aceasta este o oportunitate majoră de a afla cât de bine funcționează abordarea ‘testare și tratament universale’.

Modelarea matematică este utilizată pentru a evalua metodele cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor ce se pot aplica în prevenirea transmiterii de la mamă la copil (PMTCT) în țările în curs de dezvoltare.

Programul de Control Global al SIDA din cadrul Centrului pentru Controlul Bolilor din Statele Unite a arătat că în timp ce ambele opțiuni recomandate de OMS au fost la fel de eficiente în PTV - Prevenirea Transmiterii Verticale, (și cu rezultate mai bune decât protocolul recomandat anterior de OMS), una dintre opțiuni -cea care include tratarea mamei cu AZT/3TC și nevirapină pentru mamă și nou-născut – a fost mai eficientă în privința costurilor.

În asociere cu:

Imagini de la prezentarea lui David Martin, Tobira Therapeutics.

TBR-652, un medicament experimental anti-HIV, pare să aibe duble beneficii– inhibă HIV și reduce inflamația.

Delegații de la conferință au aflat că acest medicament blochează doi receptori pe suprafața celulei: CCR5 – utilizat de HIV și CCR2 – utilizat de o proteină asociată cu inflamația.

Se manifestă un consens în creștere în privința faptului că o încărcătură virală chiar și scăzută, poate cauza inflamație, și că acest fapt poate explica rata ridicată a unor boli cardiovasculare și a altor boli grave care se manifestă la pacienții cu HIV.

TBR-652 a fost studiat ca monoterapie într-un studiu de fază 2, cu durata de zece zile care a inclus 54 de pacienți. Fiecare participant la studiu a primit una din cele cinci doze diferite de medicament. Doza de 75 mg pe zi a avut cel mai mare efect asupra încărcăturii virale.

Medicamentul pare să aibă un profil de siguranță și să fie bine tolerat și nici unul dintre pacienți nu a raportat vreun efect secundar serios.

În plus, medicamentul a părut de asemenea să aibă efect asupra inflamației. Investigatorii au atribuit acest efect capacității TBR-652 de a bloca receptorii CCR2.

Dar beneficiile acestuia sunt încă incerte. Sunt anumite temeri că blocarea CCR2 poate interfera cu răspunsul imunitar și astfel să crească riscul infecțiilor.

Este planificată studierea în continuare a acestui medicament.

Persoanele care au trecut de la o schemă boost-ată pe bază de inhibitor de protează la inhibitorul de integrază raltegravir (Isentress) în general și-au menținut încărcătura virală nedetectabilă și au înregistrat îmbunătățiri ale nivelului lipidelor sanguine, conform datelor din două studii prezentate la conferință.

Totuși, raltegravirul în doză unică zilnică, nu a dat rezultate la fel de bune ca atunci când a fost administrat în două doze zilnice la persoanele cu rezistență pre-existentă la inhibitorii nucleozidici/nucleotidici de revers-transcriptază (INRT).