NAM aidsmap

În țările cu venit scăzut și mediu s-au descoperit tot mai multe dovezi despre transmiterea tulpinilor HIV cu rezistență la medicamentele antiretrovirale.

Cercetările efectuate în unsprezece țări din Africa sub-sahariană demonstrează că probabilitatea de a detecta rezistența transmisă a crescut cu peste o treime în fiecare an în țările care au înregistrat creșteri ale capacității de tratament.

Un alt studiu care a implicat persoane recent diagnosticate cu HIV în Kampala a arătat că aproximativ 9% dintre aceste persoane erau infectate cu un virus care era deja rezistent la cel puțin un medicament antiretroviral.

În America Centrală și America Latină, rata rezistenței transmise era de asemenea în creștere - până la 7% în Mexic și până la 20% în anumite regiuni din Brazilia.

Cercetările Organizației Mondiale a Sănătății au arătat că unele țări africane fac eforturi deosebite să ofere nivelul de îngrijiri HIV necesare pentru a reduce riscul rezistenței. Stocurile de medicamente adesea ajung la limită, s-a înregistrat o rată mare a întreruperii monitorizării iar pacienții ratează în mod frecvent să-și ridice tratamentul la timp.

Administrarea raltegravir (Isentress) în doză unică zilnică a dat rezultate mai slabe decât tratamentul administrat în două prize zilnice la pacienții cărora li s-a inițiat terapia pentru prima dată.

Pacienții care au primit doza unică zilnică au prezentat o probabilitate mai mică de a avea încărcătura virală suprimată până la nivele nedetectabile.

Raltegravir este o nouă opțiune terapeutică importantă, în special la persoanele deja multiexperimentate în terapia antiretrovirală.

Medicamentul este aprobat pentru administrarea de două ori pe zi.

Cu toate acestea, principalii săi competitori sunt terapiile administrate în doză unică zilnică iar unele cercetări sugerează că pacienții consideră administrarea în mai multe prize mai puțin convenabilă, conducând la aderență mai scăzută și implicit la șanse mai mici de supresie a încărcăturii virale.

Așadar, a fost conceput un studiu al cărui obiectiv este să verifice siguranța și eficacitatea dozei unice zilnice de raltegravir. La studiu au participat 770 de pacienți cărora li s-a inițiat terapia antriretrovirală pentru prima dată. Pacienții au fost randomizați să primească doze de raltegravir de 800mg o dată pe zi, sau de 400mg de două ori pe zi. Pacienții au primit de asemenea Truvada (FTC/tenofovir).

După un an de tratament, 83% dintre pacienții care primeau tratamentul în doză unică zilnică aveau o încărcătură virală sub 50 de copii/ml, în comparație cu 89% dintre cei care primeau tramentul în două prize pe zi.

Raltegravir în doză unică zilnică a dat rezultate slabe în special la pacienții care aveau o încărcătură virală inițială de peste 100,000 copii/ml. Numai 75% dintre aceste persoane au atins o încărcătură virală sub 50 copii/ml, în comparație cu 84% dintre cei cărora tratamentul li s-a administrat în două prize zilnice.

Pacienții cărora li s-a administrat doza unică zilnică au înregistrat niveluri scăzute de raltegravir în sânge.

Așadar, cercetătorii au concluzionat că tratamentul cu doza unică zilnică de raltegravir a fost inferior.

Imagine: Prezentatorul studiului Ighovwerha Ofotokun la CROI 2011. Fotografie de Liz Highleyman/aidsmap.com

Schimbările la nivelul sistemului imunitar ce survin curând după începerea tratamentului antiretroviral par să fie asociate cu scăderea densității osoase, sugerează un studiu de mică amploare.

Scăderea densității osoase este în acest moment un efect advers recunoscut al tratamentului antiretroviral. Nu se cunosc cauzele exacte, tot așa cum nu se cunosc nici consecințele clinice pe termen lung.

Cercetătorii din Statele Unite s-au concentrat pe schimbările suferite de sistemul imunitar în decursul primelor 12 săptămâni de la inițierea tratamentului antiretroviral. La acel moment, mulți pacienți înregistrau o revenire considerabilă a numărului de celule CD4. Activarea imunitară a fost asociată cu scăderea densității osoase la pacienții HIV-negativi.

Studiul a implicat 20 de pacienți cărora li s-a inițiat terapia antiretrovirală pentru prima dată. Toți au răspuns bine la terapie iar după șase luni de tratament, 19 aveau încărcătura virală nedetectabilă.

Cu toate acestea, monitorizarea biomarkerilor de formare osoasă prin teste ale sângelui a pus în evidență faptul că în timpul acestei perioade s-a înregistrat o scădere a densității osoase.

S-a înregistrat în mod deosebit o creștere dramatică a resorbției osoase (pierderea sau re-asimilarea osoasă) în săptămânile ce au urmat inițierii terapiei antiretrovirale. Investigatorii au comentat că schimbarea a fost asemănătoare celei care are loc la femei în perioada de menopauză.

Scăderea densității osoase a atins un vârf la douăsprezece săptămâni de la inițierea terapiei.

Un studiu efectuat la animale a avut rezultate asemănătoare și a arătat că scăderea densității osoase a fost însoțită de reconstituire imună.

Cercetătorii consideră că descoperirile lor pot avea implicații asupra îngrijirilor necesare în infecția cu HIV și că s-ar putea dovedi adecvată introducerea unui tratament care să împiedice scăderea densității osoase în etapele incipiente ale tratamentului antiretroviral.

Imagine: Prezentatorul studiului Mark Sulkowski la CROI 2011. Fotografie de Liz Highleyman/aidsmap.com

Inhibitorul de protează telaprevir folosit în tratamentul hepatitei C pare să funcționeze bine la persoanele cu co-infecție HIV și VHC.

Medicamentul experimental a fost folosit în combinație cu terapia consacrată pentru hepatita C ce constă în administrarea de interferon pegylat și ribavirină.

Este cunoscut că telaprevir funcționează bine când este combinat cu aceste medicamente la pacienții care sunt infectați numai cu virusul hepatitei C.

Cercetătorii au dorit să evalueze cât este de eficace și de sigură terapia experimentală la pacienții co-infectați.

Cercetarea a constat din două componente. Prima a inclus pacienți cu un număr ridicat de celule CD4 care nu primeau încă terapie antiretrovirală.

Cea de-a doua a implicat persoane care primeau terapie antiretrovirală bazată fie pe efavirenz (Sustiva sau Stocrin) fie pe atazanavir (Reyataz). Aceste medicamente au fost selectate deoarece testele de laborator au arătat că prezintă risc scăzut de interacțiune cu telaprevir.

Pacienții din ambele brațe ale studiului au fost randomizați pentru a primi fie telaprevir, fie placebo.

Per total, după patru săptămâni de tratament, 70% dintre persoanele cărora li s-a administrat telaprevir aveau încărcătura virală pentru VHC nedetectabilă, în comparație cu doar 5% dintre cei care au primit placebo.

Rezultatele au fost clasificate în funcție de tipul de tratament antiretroviral pe care îl primea pacientul. Încărcături virale nedetectabile pentru VHC s-au înregistrat la 75% dintre persoanele care nu primeau terapie antiretrovirală pentru HIV, la 71% dintre pacienții care primeau terapii pe bază de efavirenz și la 65% dintre persoanele care au primit terapie pe bază de atazanavir.

Cu toate acestea, numărul mic de pacienți participanți la studiu a determinat ca cercetătorii să nu poată compara rezultatele obținute cu fiecare medicament.

Nivelurile sangvine de telaprevir au fost satisfăcătoare și au avut doar un impact modest asupra concentrațiilor de antiretrovirale pentru HIV. Tratamentul cu telaprevir nu a avut un impact negativ asupra încărcăturii virale HIV sau asupra numărului de celule CD4.

Cercetătorii au declarat că ar avea încredere să trateze cu telaprevir pacienți care sunt sub terapii pe bază de efavirenz sau atazanavir.

Studiile clinice continuă.

Imagine: Mulțumiri Rețelei de Studii Clinice cu Microbicide de la Universitatea din Pittsburgh și Magee-Womens Research Institute.

Un studiu efectuat în Africa și în Statele Unite a raportat că femeile din Statele Unite preferă profilaxia orală pre-expunere gelului microbicid vaginal. Femeile africane însă, nu au manifestat nici o preferință pentru vreuna din opțiuni.

Femeile participante la studiu au folosit produse ce conțineau tenofovir (Viread). Acestea au fost randomizate să primească zilnic profilaxie PrEP orală cu tenofovir , să utilizeze gel microbicid zilnic, sau să folosească ambele metode.

Concentrațiile vaginale de tenofovir au fost mai ridicate la femeile care au utilizat gelul, dar concentrațiile sangvine ale medicamentului au fost mai ridicate la cele cărora li s-a administrat profilaxia orală.

Per total, 93% dintre femei au declarat că ar folosi pastilele dacă ar fi nevoite pe viitor, 83% ar folosi gelul iar 82% ambele forme.