NAM aidsmap

Un nou tip de medicament antiretroviral care vizează primul pas din procesul de intrare a HIV în celule a dat rezultate încurajatoare în cadrul unui studiu de fază II.

Cunoscut actualmente sub denumirea de BMS-663068, medicamentul a dovedit un profil de siguranță și pare eficient împotriva virusului.

Intrarea virusului HIV în celule este un proces constituit din trei pași. Virusul trebuie mai întâi să se atașeze la receptorul CD4 aflat pe suprafața celulei, apoi să se lege la un co-receptor, (fie CCR5 sau CXCR4) și în final să fuzioneze cu membrana celulei, eliberând componente virale în celulă. Dintre celelalte medicamente care vizează intrarea virusului în celulă, antagonistul CCR5 maraviroc (Celsentri în Europa și Selzentry în Statele Unite) vizează cel de-al doilea pas din proces, iar inhibitorul de fuziune T-20 (enfuvirtide, Fuzeon) acționează asupra celui de-al treilea pas.

BMS-663068 ar fi primul medicament care să vizeze primul pas al intrării virusului în celule. Forma activă a medicamentului poartă denumirea de laborator de BMS-626529.

Studiul efectuat a implicat 50 de pacienți HIV-pozitivi. Toți aveau valorile numărului de celule CD4 peste 200 celule/mm³ și o încărcătură virală de cel puțin 5000 copii/ml.

Pacienții au fost împărțiți în cinci brațe și tratați cu acest medicament în doze diferite, administrate o dată sau de două ori pe zi, boost-at cu ritonavir (Norvir) sau ne-boost-at. Studiul a durat opt zile.

Încărcătura virală a scăzut substanțial și s-au remarcat creșteri semnificative ale numărului de celule CD4.

Ambele dozaje, doza unică zilnică și doza administrată de două ori pe zi, s-au dovedit eficace, în timp ce boostarea cu ritonavir a crescut în mod nesemnificativ potența medicamentului.

Niciunul dintre pacienți nu a suferit efecte adverse însemnate. Cu toate acestea, s-au manifestat efecte adverse ușoare, în special cefalee și erupții cutanate.

Medicamentul va fi studiat în continuare în cadrul unor studii ce vor fi demarate în cursul acestui an.

Agenția Statelor Unite FDA (Agenția pentru Alimente și Medicamente) a concluzionat că nu există suficiente dovezi pentru a demonstra că infarctul miocardic este asociat cu tratamentul cu abacavir (Ziagen, de asemenea în pastilele combinate Kivexa și Trizivir).

Agenția a efectuat o analiză a celor 26 de studii clinice anterioare ce au implicat administrarea abacavir și nu a identificat dovezi care să indice că tratamentul cu acest medicament ar crește riscul de infarct miocardic.

Un studiu mai amplu asupra tratamentului antiretroviral și asupra riscului de apariție a efectelor adverse a arătat anterior că tratamentul cu abacavir creștea riscul de infarct miocardic cu 70%. Alte studii ample au arătat de asemenea că tratamentul cu abacavir este asociat cu o creștere a riscului de infarct.

Cu toate acestea, GlaxoSmithKline (GSK), producătorul medicamentului, a insistat întotdeauna că niciunul din studiile proprii efectuate pentru acest medicament nu a indicat vreo legătură între abacavir și infarctul miocardic.

Toate cele 26 de studii cuprinse în analiza FDA au fost studii randomizate. Acestea au totalizat un număr de 5028 persoane care au primit abacavir și 4804 pacienți cărora nu li s-a administrat medicamentul. Aceste persoane au fost monitorizate pentru o perioadă medie de un an și jumătate.

În total, au fost înregistrate 47 de cazuri de infarct miocardic; acestea s-au manifestat la participanții la 18 dintre studiile analizate.

Tratamentul cu abacavir a fost asociat cu o creștere nesemnificativă de 2% a riscului de infarct miocardic.

Aceste constatări au determinat FDA să anunțe că nu există dovezi suficiente pentru a concluziona că acest medicament crește riscul de infarct.

Două studii arată că în țările mai sărace, încărcătura virală nu este esențială pentru a lua decizia de a schimba tratamentul antiretroviral.

S-a arătat că monitorizarea numărului de celule CD4 și a simptomelor clinice constituie un ghid de încredere în decizia asupra momentului de schimbare a terapiei antiretrovirale.

Primul studiu a fost efectuat în Tailanda.

Acest studiu a comparat rezultatele obținute la pacienții cărora li s-a schimbat tratamentul după ce le-a crescut încărcătura virală, cu cele obținute la pacienții a căror terapie a fost schimbată în condițiile unei scăderi cu 30% a numărului de celule CD4.

Niciun fel de avantaje pe termen lung nu au putut fi asociate cu schimbările de tratament ghidate după încărcătura virală. Ratele de deces și noi îmbolnăviri definitorii pentru SIDA au fost comparabile cu cele înregistrate la pacienții cărora li s-a schimbat terapia după scăderi substanțiale ale numărului de celule CD4.

Un alt studiu efectuat în Camerun a raportat rezultate similare. Acest studiu nu a identificat o diferență semnificativă între riscul de deces, rata de progresie a bolii, supresia virală sau rezistența la medicamente înregistrate la pacienți în funcție de monitorizare și schimbarea terapiei pe baza semnelor clinice sau a markerilor de laborator (precum numărul de celule CD4 și încărcătura virală) pe parcursul celor doi ani de evaluare.

Pierderea masei musculare a membrelor și acumularea de grăsime abdominală sunt asociate cu un risc crescut de deces la persoanele infectate cu HIV.

Investigatorii din cadrul studiului FRAM (Redistribuirea Grăsimilor și Schimbările Metabolice din cadrul infecției cu HIV) au folosit scanări IRM pentru a monitoriza nivelurile musculare și de grăsimi la 1200 de pacienți.

Două treimi dintre acești pacienți au fost bărbați cu vârsta medie de 40 de ani și cu un index al masei corporale BMI (body mass index) de 25 – chiar la limita de supraponderabilitate.

Mortalitatea a fost monitorizată pe o perioadă de cinci ani.

Atât scăderea masei musculare a membrelor cât și acumularea de grăsime în zona abdominală au fost asociate cu o creștere a riscului de deces.

Cercetătorii au luat în considerare și alți factori asociați cu mortalitatea în cazul pacienților cu HIV.

Analiza efectuată arată că persoanele cu cele mai mici mase musculare la nivelul membrelor și cu cele mai mari acumulări de grăsime abdominală prezentau un risc de deces dublu. Cercetătorii au calculat că un procent de 15% din rata mortalității crescute, înregistrată în rândul persoanelor cu HIV poate fi atribuit acestor factori.

Totuși, lipoatrofia – pierderea grăsimii cauzată de anumite medicamente antiretrovirale, în special d4T (stauvidine, Zerit) și, într-o mai mică măsură, AZT (zidovudine, Retrovir) – nu a fost pusă în relație cu creșterea riscului de deces.

Ce implicații decurg din această cercetare?

Pierderea musculară și acumularea de grăsime fac parte din procesul natural de îmbătrânire.

Cercetătorii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că indexul BMI nu a reprezentat întodeauna o măsură exactă a compoziției unui organism. Ca alternativă, aceștia au propus evaluarea acumulărilor de grăsime abdominală prin măsurarea circumferinței abdominale.

Studiile efectuate la persoane HIV-negative au arătat că forța musculară este un important marker de prognostic. Cercetătorii s-au arătat încrezători pentru că acest fapt pare să sugereze că exercițiul fizic poate ajuta la îmbunătățirea prognosticului la persoanele cu HIV.

Rezultatele actualizate din studiul iPrEx - profilaxie pre-expunere au fost prezentate la CROI.

Rezultate din cadrul acestui studiu au fost publicate pentru prima dată anul trecut, și au arătat că administrarea profilaxiei pre-expunere reduce riscul de infectare cu HIV la bărbații gay. Totodată s-au exprimat îngrijorări cu privire la nivelul aderenței care a fost în general scăzut.

Cu toate acestea, rezultatele actualizate ale studiului clinic arată că nivelul aderenței înregistrat a fost diferit în diversele locații ale studiului. În Statele Unite s-a remarcat o aderență aproape perfectă. În plus, bărbații cu comportament sexual la risc au prezentat niveluri ridicate ale aderenței.

Au fost disponibile și alte informații cu privire la siguranța PrEP. La persoanele cărora li s-a administrat profilaxie pre-expunere s-au remarcat scăderi modeste ale densității minerale osoase, un posibil efect advers al tenofovirului (Viread).