NAM aidsmap

Michel Kazatchkine, Director Executiv al Fondului Global de Luptă împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei. ©IAS/Steve Forrest/Workers' Photos.

Creșterea accesului la terapia antiretrovirală în Brazilia și Africa de Sud a determinat scăderea mortalității, dar fondurile necesare pentru a consolida aceste succese la nivel internațional s-ar putea reduce.

Michel Kazatchkine de la Fondul Global a declarat participanților la conferința de la Viena că presiunea crescândă exercitată asupra sistemelor de sănătate înseamnă că trebuie să crească și contribuțiile la Fondul Global. Totuși, în 2008-2009 donațiile provenite din țările europene au scăzut cu 600 de milioane de dolari și se estimează că Fondul a atins un deficit între 4 și 6 miliarde.

Kazatchkine a estimat că, dacă nivelul curent al solicitărilor continuă pentru următorii doi ani, Fondul Global va necesita între 17 și 20 de miliarde pentru a acoperi nevoile de sănătate ale țărilor în curs de dezvoltare.

Mai mult, într-o sesiune separată, delegații au avertizat că accesul universal la tratamentul antiretroviral este amenințat de o lipsă de voință.

„Dacă nu ne permitem să tratam oamenii, ne vom permite masacrul?” a întrebat Dr. Peter Mugyenyi, Director al Centrului de Cercetare Clinică din Uganda.

Dr. Peter Mugyenyi, Director al Centrului de Cercetare Clinică din Uganda. ©IAS/Marcus Rose/Workers' Photos.

Mugyenyi a fost un pionier al asigurării terapiei antiretrovirale în Africa și a evidențiat modul în care banii de la PEPFAR și Fondul Global „au permis Ugandei și altor țări să realizeze ceea ce în mod obișnuit era considerat imposibil în Africa.”

Cu toate acestea, Mugyenyi este îngrijorat că acum apar dubii asupra posibilității de a finanța asigurarea universală a tratamentului antiretroviral.

Participanții au aflat că există o “reacție adversă” față de creșterea contribuțiilor la fondurile de ajutor. Contribuțiile Statelor Unite au fost descrise drept „minime” în raport cu ceea ce s-a promis.

Unii vorbitori din această sesiune au subliniat că stocurile de antiretrovirale se diminuează și au făcut apel la creșterea finanțărilor, excluzând sub orice formă reducerea lor.

Utilizarea antiretroviralelor mai noi și mai puțin toxice în țările cu venit mediu și scăzut va fi eficientă din punctul de vedere al costurilor, demonstrează două studii distincte.

Noile Ghiduri de tratament ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) recomandă depășirea fazei de tratare cu d4T (stavudine, Zerit).

În plus, ghidurile sprijină principiul inițierii tratamentului în momentul în care numărul de celule CD4 este în jurul valorii de 350. Aceasta înseamnă că schemele care conțin nevirapină nu vor mai constitui o opțiune pentru femei, luându-se în considerare toxicitatea severă și interacțiunile cu medicamentele anti-tuberculoză (TB).

OMS recomandă acum ca tratamentul de primă linie să se constituie dintr-o combinație care include efavirenz, (Stocrin) tenofovir (Viread) și 3TC (lamivudine) sau FTC (emtricitabină). O astfel de combinație este mult mai costisitoare decât cele folosite în prezent.

Cu toate acestea, UNAIDS a calculat că tratamentul cu o astfel de combinație va fi foarte eficient din punctul de vedere al costurilor. O altă echipă de cercetători a estimat că rezultatele superioare obținute cu o schemă de efavirenz/tenofovir/3TC ar însemna că se reduc și costurile reale ale acesteia.

Obiectivele 4 și 5 de Dezvoltare ale Mileniului. Image: © UNDP Brazil.

Mortalitatea infantilă înainte de vârsta de cinci ani este cu 75% mai mică în rândul copiilor ale căror mame HIV-pozitive au primit terapie antiretrovirală.

Cercetarea prezentată la Viena a inclus 12.000 de femei din KwaZulu Natal, Africa de Sud, care au avut nașteri între 2000 și 2006.

Investigatorii au examinat mortalitatea infantilă după introducerea terapiei antiretrovirale în regiune, în 2004. Un număr total de 300 de femei au început un astfel de tratament.

Rata mortalității pe cinci ani la copiii ale căror mame nu au primit medicamente antiretrovirale a fost de 9%, în comparație cu rata de 5.7% în rândul copiilor ale căror mame au primit antiretrovirale. Luând în calcul o serie de factori de risc, terapia antiretrovirală a condus la o reducere la 75% a mortalității la copii.

În asociere cu:

Cercetările arată că tratamentul antiretroviral acționeză la fel de eficient atât la copii cât și la adulți în sudul Africii.

Studiul a inclus 1.200 de copii cu vârste sub 12 ani. Asigurarea terapiei antiretrovirale a redus mortalitatea la copii cu 50%.

Majoritatea deceselor au avut loc în primele luni de tratament, indicând importanța diagnosticării timpurii.

Cu toate acestea, alte studii au demonstrat că adesea copiii din zone cu resurse limitate nu sunt diagnosticați cu infecție HIV suficient de devreme pentru a mai putea să beneficieze de terapie antiretrovirală.

Noile ghiduri de tratament ale OMS recomandă ca toți copiii cu infecție HIV să primească terapie antiretrovirală, indiferent de stadiul bolii sau de numărul ori procentul de celule CD4. Dar nu li se poate iniția tratamentul fără să aibă diagnosticul de infecție HIV.

Studii din Cambodgia, Namibia, Senegal și Uganda au relevat că mulți copii mici din aceste țări nu au fost testați pentru HIV.

În plus, copiilor nu li s-a făcut testul suficient de prompt. Mai puțin de 50% dintre cei testați au făcut testul când aveau două luni, iar evoluția celor care au avut rezultat pozitiv a fost slabă. Numai 25 până la 45% mai erau în viață și primeau tratament la finalul studiului.

În asociere cu:

Proiectul Pela Vidda din Brazilia lucrează cu aproximativ 150 de copii și tineri. (Image: Eduardo Martino/Salvați Copiii/Departamentul pentru Dezvoltare Internațională. Creative Commons/via Flickr)

Adolescenții HIV-pozitivi nu numai că trebuie să facă față aspectelor legate de dezvăluire și aderență, dar se confruntă cu dificultățile obișnuite ale creșterii, a arătat studiul prezentat în cadrul conferinței.

Studii efectuate în Kenya, Uganda și Statele Unite au arătat că adolescenții ar avea nevoie de sprijin pentru a crește și trăi cu HIV și pentru a face față problemelor legate de aspectul fizic, identitatea sexuală, relațiile cu cei de aceeași vârstă și planificarea viitorului.

De asemenea, pot apărea probleme în timpul tranziției de la serviciile pediatrice la cele destinate adulților iar investigatorii din România au raportat că 60% dintre adolescenți au probleme de aderență.

Participanții au aflat că sunt necesare intervenții bine gândite și bine direcționate pentru a-i ajuta pe adolescenți să facă față acestor dificultăți.

Contextul medical al acestor dificultăți a fost conturat într-o sesiune separată, în care studiile au arătat riscul de a dezvolta boli metabolice și afecțiuni cardiace pe care îl prezintă copiii HIV pozitivi.

Cercetătorii europeni au descoperit că aproximativ 57% dintre copiii și adolescenții tratați cu antiretrovirale au prezentat unele modificări de formă în anumite regiuni ale corpului, sau alte elemente metabolice anormale, precum colesterolul crescut (lipidele).

Acesta este un aspect îngrijorător deoarece copiii HIV- pozitivi au înaintea lor o viață sub terapie ARV iar nivelul ridicat al lipidelor este un factor de risc pentru afecțiuni cardiovasculare.

Cercetătorii de la Școala de Sănătate Publică din Harvard au descoperit că 4% dintre copiii HIV-pozitivi prezintă disfuncții cardiace.

În asociere cu:

O combinație „nuke-sparing” (n.t. fără inhibitori nucleozidici de revers-transcriptază) alcătuită din inhibitorul de integrază raltegravir (Isentress) și medicamentul inhibitor de protează lopinavir/ritonavir (Kaletra) pare foarte promițătoare, conform datelor prezentate la conferință.

Medicamentele din clasa INRT (inhibitori nucleozidici de revers-transcriptază) sunt de obicei „coloana vertebrală” a oricărei scheme de terapie antiretrovirală.

Cu toate acestea, există îngrijorări cu privire la efectele secundare pe termen lung ale multor medicamente INRT.

Așadar, investigatorii au derulat o analiză comparativă a combinațiilor tradiționale (Kaletra și Truvada) față de combinația de două medicamente care constă în Kaletra și raltegravir.

Studiul a implicat 206 pacienți care nu mai primiseră terapie antiretrovirală niciodată. După 48 de săptămâni, proporții aproape identice de pacienți din cele două brațe ale studiului aveau încărcătură virală nedetectabilă (85 față de 83%). Aceasta a demonstrat „non-inferioritatea” combinației care conținea raltegravir în raport cu combinația de trei medicamente, tradițională.

Cel mai des întâlnite efecte secundare au fost diareea (13 față de 8%) și colesterolul crescut (8% față de 5%).

Proporții similare de pacienți din cele două brațe ale studiului au încetat să-și mai ia tratamentul înainte de finalizarea studiului.

Cercetătorii propun acum extinderea perioadei de analiză la 96 de săptămâni.

Fondatorul Microsoft, Bill Gates ©IAS/SteveForrest/Workers' Photos

La nivel global ne lipsesc mijloacele de a soluționa cu tratament și de a lăsa în urmă infecția cu HIV, a declarat luni participanților la conferință Bill Gates, fondator Microsoft și filantrop miliardar.

Cu toate acestea, el a prezentat modele care demonstreză că am putea reduce epidemia cu 40% dacă s-ar folosi eficient și bine direcționat resursele de prevenire deja existente. Adugând la acestea microbicidele și profilaxia pre-expunere (PPrE), care ar putea deveni disponibilă în câțiva ani, am putea chiar reduce cifrele cu 60%.

Circumcizia pe bandă

Circumcizia este una dintr-o serie de metode de prevenire HIV. Este fezabil ca o echipă de cinci persoane să facă circumcizie unui număr de zece bărbați într-o oră, în condiții de siguranță. Pentru a realiza acest lucru, sarcinile sunt distribuite între medici și asistente iar procedurile au fost rafinate pentru a folosi timpul cât mai eficient posibil.

Accesaţi tot articolul >>

Tratamentul hepatitei C cu șanse mai mari de succes dacă terapia antiretrovirală include nevirapină

Persoanele cu HIV și hepatită C care primesc o schemă antiretrovirală ce include nevirapină (Viramune) prezintă o probabilitate mai mare de a avea un răspuns susținut la terapia pe bază de interferon pentru hepatita cronică C.

Accesaţi tot articolul >>

Multe ţări deportează persoane cu HIV

În toată lumea, 31 de țări au politici de deportare a cetățenilor străini cu infecție HIV. În plus, deși unele țări europene nu deportează persoane datorită HIV, sunt deportate persoane cărora li s-a refuzat solicitarea de azil și migranți fără documente, chiar și când este incert dacă persoana va obține medicamentele esențiale în țara în care este trimisă.    

Accesaţi tot articolul >>