NAM aidsmap

Acesta este buletinul informativ final din seria de relatări pe care am editat-o pentru conferința SIDA de la Viena. Vă invităm să vizitați www.aidsmap.com/vienna2010 pentru mai multe informații și știri. Puteți păstra legătura cu noi pe toată durata anului abonându-vă la unul dintre buletinele noastre regulate transmise prin email, aderând la rețeaua noastră de pe Facebook, contribuind la noul nostru E-atlas, sau pur și simplu, accesând site-ul nostru, aidsmap.com.

Dacă ați considerat buletinul nostru informativ folositor sau aveți sugestii pentru îmbunătățirea lui, vă încurajăm să ne faceți cunoscute opiniile dumneavoastră.

Un studiu a arătat că pacienții care încep terapia antiretrovirală când numărul celulelor CD4 este cuprins între 350 și 500 celule/mm³ au rezultate mai bune decât persoanele la care se inițiază terapia când numărul celulelor CD4 este egal cu 350 sau mai scăzut.

Cu toate acestea, cercetările au demonstrat de asemenea că începerea tratamentului la un număr de celule CD4 peste 500 nu aduce avantaje suplimentare.

Studiul CASCADE a urmărit peste 9000 de pacienți recrutați în interval de șase luni de la infectare, nici unul nu era în stadiul SIDA și nici nu aveau vreo terapie inițiată.

Pacienții au fost urmăriți pentru o perioadă medie de 5 ani, comparând progresia către SIDA și deces atunci când se aflau sub tratament și când nu erau în terapie. Aproximativ 9% dintre aceștia au înregistrat o evoluție a infecției către SIDA și 6% dintre aceștia au decedat.

Pentru pacienții cu un număr de celule CD4 cuprins între 200 și 350, inițierea terapiei antiretrovirale a redus riscul de evoluție a infecției către SIDA sau deces cu aproximativ 40%.

Beneficiile terapiei au fost de asemenea evidente la cei cărora li s-a inițiat terapia atunci când valorile numărului de celule CD4 au fost cuprinse între 350 și 500.

Dar riscul evoluției către SIDA sau deces a fost scăzut la pacienții cu un număr de celule CD4 peste 500, indiferent dacă aceștia luau sau nu terapie antiretrovirală.

Igor Grant de la Universitatea San Diego din California. ©IAS/Steve Forest/Workers' Photos

Un număr scăzut (valoarea minimă absolută) de celule CD4 crește riscul pentru afecțiuni neurocognitive, chiar dacă un pacient răspunde bine la tratamentul antiretroviral.

Cercetătorii din Statele Unite din cadrul studiului CHARTER au evaluat factorii de risc pentru probleme neurocognitive la 1500 de pacienți cu HIV.

Aproximativ jumătate dintre participanții la studiu au înregistrat o afectare de un fel sau altul.

Investigatorii au constatat o relație consecventă între valoarea cea mai scăzută din trecut a numărului de celule CD4 și prezența acelei afectări.

Prevenirea imunosupresiei severe prin inițierea mai timpurie a tratamentului „poate conduce la rezultate neurocognitive mai favorabile”, au argumentat cercetătorii.

Combinația inhibitorului de protează atazanavir (Reyataz) cu inhibitorul de integrază raltegravir (Isentress) sau inhibitorul de receptori CCR5 maraviroc (Celsentri sau Selzentry) dă rezultate bune împotriva virusului HIV.

Dar există anumite temeri legate de posibile efecte secundare și dezvoltarea rezistenței.

Studiul SPARTAN a implicat 94 de pacienți naivi la tratament, randomizați pentru a primi fie atazanavir boost-at cu ritonavir și Truvada (FTC și tenofovir), fie atazanavir cu raltegravir ne-boost-at.

După 24 de săptămâni, 75% dintre pacienții care au primit atazanavir/raltegravir aveau o încărcătură virală nedetectabilă, în comparație cu 63% dintre pacienții din celălalt braț al studiului.

Unii pacienți au fost urmăriți vreme de 48 de săptămâni, interval în care 82% dintre pacienții care primeau atazanavir/raltegravir și 76% dintre cei care primeau cealaltă combinație au avut încărcătura virală nedetectabilă.

Rezistența la raltegravir a apărut la un număr mic de pacienți a căror încărcătură virală nu a fost suprimată.

Creșterile numărului de celule CD4 înregistrate în rândul pacienților din brațul ce a primit raltegravir au fost ușor mai mari.

Per total, rata efectelor secundare înregistrate în cele două brațe ale studiului a fost asemănătoare. Cu toate acestea, cei care au primit atazanavir/raltegravir au prezentat un risc mai mare de creștere a bilirubinei și în consecință de oprire a terapiei.

Studiul A4001078 a implicat 121 de pacienți randomizați pentru a primi fie atazanavir boost-at cu maraviroc sau atazanavir/ritonavir cu Truvada.

După 24 de săptămâni, 80% dintre cei care au primit atazanavir/maraviroc aveau încărcătura virală nedectabilă, în comparație cu 89%, în celălalt braț.

Un studiu efectuat în Statele Unite pe bărbați gay sugerează că profilaxia pre-expunere (PrEP) pe bază de tenofovir (Viread) ar avea un profil de siguranță.

Studiul a implicat 373 de bărbați; 86% dintre aceștia au participat până la finalizarea studiului de doi ani.

Participanții au fost împărțiți pe patru grupe iar primele două grupe au fost randomizate pentru a primi tenofovir sau placebo; tratamentul a durat doi ani. Bărbații din celelalte două grupe au fost monitorizați timp de șase luni, apoi au început tratamentul fie cu tenofovir, fie cu placebo. Aceste brațe cu tratament decalat au fost destinate să determine dacă administrarea terapiei profilactice pre-expunere crește rata de comportament sexual la risc.

Nu a existat nici o diferență reală între efectele secundare raportate de către pacienții care au primit tenofovir sau placebo, mai mult decât dureri lombare mai frecvente raportate de către cei care au primit tenofovir.

În mod încurajator, nu a existat nici o dovadă că tenofovir a afectat funcția renală, sau a cauzat demineralizarea osoasă.

Comportamentul sexual la risc nu a înregistrat creșteri pe durata studiului.

Șapte bărbați au contractat virusul HIV pe durata studiului: niciunul dintre aceștia nu primea tenofovir.

Cercetătorii au subliniat factul că studiul lor nu a avut puterea statistică pentru a arăta dacă PrEP a fost eficientă.

Activistul Mark Heywood. ©IAS/Marcus Rose/Workers' Photos

Participanții la conferință au aflat că o campanie de testare HIV a unui număr de 15 milioane de persoane într-un an derulată în Africa de Sud, este marcată de constrângeri și se poate dovedi de minimă valoare datorită lipsei de proceduri de monitorizare eficiente.

Africa de Sud țintește să asigure terapie antiretrovirală pentru 80% dintre cei care au nevoie de ea, până la sfârșitul lui 2011.

Multe cazuri de infecție HIV sunt nediagnosticate, astfel încât acest efort de a asigura tratamentul trebuie însoțit de o campanie de testare în masă. Ministerul Sănătății estimează că „aproximativ un milion de persoane” au fost testate pentru HIV începând din aprilie.

Activistul Mark Heywood a calificat campania de testare justificată și necesară, explicând că are dublu rol: ca „poartă” către terapia antiretrovirală și îngrijirile pentru HIV, dar și ca modalitate de detectare a altor boli și de consolidare a sistemului de sănătate.

Acesta a exprimat însă și temeri, în special legate de respectarea drepturilor omului. „Nu există niciun sistem de monitorizare a persoanelor diagnosticate cu HIV pentru a se vedea dacă ulterior diagnosticării acestea au fost discriminate, au fost supuse violenței sau dacă au primit acces la tratament,” a adăugat Heywood.

Mai mult, Heywood a exprimat îndoieli că toți cei diagnosticați vor primi terapie antiretrovirală.

În timpul sesiunii au fost dezbateri aprinse, unul dintre delegați declarând: „Sunt foarte tulburat de faptul că testarea și consilierea pentru HIV continuă să fie locul unde se amplasează „o poartă”[…] înainte de a le permite oamenilor accesul la îngrijiri […] nu mai există nici o altă boală pentru care să se facă atâta caz în privința […] diagnosticului.”

Aproximativ 16% dintre bărbații gay diagnosticați cu HIV în Marea Britanie în intervalul 2009-2010 au fost infectați recent.

Investigatorii Agenției de Protejare a Sănătății (HPA) au analizat 2099 de mostre de sânge de la persoanele depistate HIV-pozitive în perioada februarie 2009 - mai 2010, utilizând ‘Algoritmul de Testare al Infectării Recente’.

Aceștia au descoperit că 16% dintre bărbații gay diagnosticați cu HIV s-au infectat recent, în raport cu 6% dintre bărbații heterosexuali și 7% dintre femeile heterosexuale.

Infectările recente în rândul persoanelor heterosexuale s-au înregistrat în general la persoanele născute în Marea Britanie. Persoanele heterosexuale de origine africană au înregistrat tendința de a fi diagnosticate cu infecție HIV cronică.

Imagini de la prezentarea lui Kimberly Powers.

Un studiu din Malawi arată că inițiativele de prevenire HIV trebuie să ajungă atât la cei cu infecție cronică cu HIV, la cât și la pacienții recent diagnosticați.

Chiar dacă ar fi posibil ca mesajele programelor de prevenire să ajungă la 75% dintre pacienții cu infecție HIV pe termen lung, acest fapt tot nu ar stopa epidemia, au susținut cercetătorii.

Aceștia au subliniat că este necesar să fie cuprinse în inițiativele de prevenire și persoanele recent infectate, care au un potențial infecțios foarte mare datorită faptului că încărcătura virală este ridicată în special la scurt timp după infectare.

Cercetătorii au estimat că 38% dintre cazurile noi de transmitere HIV din Lilongwe, Malawi, pot fi atribuite persoanelor recent infectate.

Cercetătorii au calculat că dacă intervențiile eficiente de prevenire HIV ar ajunge la 75% dintre cei recent infectați, atunci prevalența HIV în țară ar putea fi redusă de la nivelul curent de 14% la 8% până în 2030.

Dacă prevenirea eficientă ar ajunge la 75% dintre persoanele cu infecție cronică și 50% dintre cei în stadiul incipient al infecției, prevalența ar scădea la aproximativ 1% până în 2030.

„Rezultatele noastre sugerează că este momentul să determinăm cele mai bune modalități de identificare a cazurilor de infecție recentă și strategiile de prevenire optime de inițiat în stadiul incipient al infecției cu HIV,” a declarat un cercetător.

Shona Schonning de la Eurasian Harm Reduction Network. ©IAS/Marcus Rose/Workers' Photos

Participanții la conferință au aflat că în această regiune, 89% din finanțarea guvernamentală națională a prevenirii HIV este direcționată către programele destinate populației generale deși epidemia în majoritatea țărilor este dominată de utilizarea drogurilor injectabile.

Vorbitorii au facut un apel la Fondul Global să continue să sprijine programele de prevenire din Rusia, printre alte țări. Aceștia consideră că guvernul rus fie nu dorește, fie este incapabil să răspundă la epidemia HIV din țară.

Fără suport internațional, nevoile de prevenire ale grupurilor vulnerabile vor fi ignorate iar întreruperile de tratament datorate discontinuării stocurilor de antiretrovirale vor deveni mai frecvente.

Europa de Est și Asia Centrală au în acest moment epidemia cu cel mai rapid ritm de evoluție din lume. Prevalența HIV este peste 1% în populația generală din Rusia și Ucraina și extrem de ridicată în rândul utilizatorilor de droguri injectabile.

În plus, numai 23% dintre persoanele care necesită terapie antiretrovirală, o și primesc.

Nora Volkow de la Institutul Național al Statelor Unite pentru Combaterea Drogurilor. ©IAS/Marcus Rose/Workers' Photos

HIV și utilizarea drogurilor

Policile de control al drogurilor bazate mai degrabă pe ideologie decât pe știință sunt o sursă de încălcare a drepturilor omului, conform unei comisii de experți de la conferință.

Într-o sesiune separată, participanții au aflat că utilizarea drogurilor în sine este pusă în legătură cu rata crescută de transmitere a HIV, existând dovezi care sprijină ideea că programele de terapie de substituție pot contribui la limitarea răspândirii epidemiei HIV.

Accesați articolul integral >>

HIV și detenția

Un grup din cadrul conferinței a ridicat problema sumbră a nevoilor de sănătate în rândul deținuților și ritmul lent de progres al reformei sistemului de sănătate din penitenciare.

Majoritatea țărilor au implementat puține sau nici un program de harm-reduction pentru persoanele aflate în detenție, asigurând o protecție cvasi-inexistentă pentru cei cu comportamente la risc precum folosirea în comun a acelor sau sexul neprotejat.

Accesați articolul integral >>