NAM aidsmap

Imagini de la prezentarea Dr. Cal Cohen de la Inițiativa Comunitară de Cercetare, New England (www.crine.org)

Rezultatele a două studii prezentate la conferința din Viena arată că rilpivirine (TMC278) este la fel de eficace precum efavirenz (Sustiva or Stocrin) atunci când este utilizat în schemele terapeutice antiretrovirale de către persoanele care încep pentru prima dată terapia ARV.

Siguranța și eficacitatea rilpivirinei, un inhibitor experimental ne-nucleozidic de revers- transcriptază (INNRT), fabricat de Tibotec, au fost comparate cu cele ale efavirenzului în cadrul studiilor ECHO și THRIVE. Aceste studii clinice au inclus 1.400 de pacienți cărora li s-a inițiat terapia antiretrovirală.

După 48 de săptămâni de studiu, proporția persoanelor din fiecare braț al studiului care aveau încărcătura virală nedetectabilă era aproape identică (84.3% în brațul care primea rilpivirine, 82.3% în brațul care primea efavirenz). Acest fapt a demonstrat că rilpivirine este ‘non-inferior’ efavirenzului.

Pacienții care au primit efavirenz au înregistrat o probabilitate mai mare de a stopa tratamentul în comparație cu cei care au primit rilpivirine (6.7% față de 2%). Cei cărora li s-a administrat efavirenz au înregistrat o probabilitate de aproximativ trei ori mai mare de a raporta efecte adverse precum amețeli și vise intense.

Tiparele de rezistență au diferit în rândul pacienților tratați cu efavirenz sau rilpivirine a căror încărcătură virală a revenit la valorile inițiale mari. Pacienții tratați cu rilpivirine au manifestat tendința de a dezvolta o mutație E138K ce cauzează rezistență la INNRT de linia a doua etravirine (Intelence). Jumătate dintre cei care au înregistrat eșec terapeutic sub tratamentul cu rilpivirine au dezvoltat rezistență la medicament, iar dintre aceștia, 90% erau rezistenți și la etravirine.

Se estimează că foarte curând, rilpivirine va fi depus pentru autorizarea pe piață în Statele Unite și este foarte probabil că va fi combinat într-o doză zilnică unică cu Truvada (tenofovir/FTC) produs de Gilead.

Rezultatele preliminare dintr-un studiu de fază 2 arată că inhibitorul de integrază experimental GSK-572 are un efect anti-HIV rapid și puternic, în plus, acționând împotriva tulpinilor de virus rezistente la singurul medicament autorizat din această clasă, raltegravir (Isentress).

Studiul SPRING-1 a inclus 205 pacienți care începeau terapia antiretrovirală pentru prima dată.

Acesția au fost randomizați să primească fie una dintre cele trei doze de GSK-572, fie un medicament din clasa INNRT, efavirenz (Sustiva sau Stocrin) ca parte a schemei ARV.

Cercetătorii au prezentat rezultatele intermediare la 16 săptămâni, descriind drept “rapid și robust” efectul anti-HIV al diferitelor doze de GSK-572 studiat.

În săptămâna 4, 66% dintre cei care primeau GSK-572 aveau încărcături virale de sub 50 copii/ml, în comparație cu 16% dintre cei care primeau efavirenz. În săptămâna 16, aproximativ 90% dintre cei care primeau inhibitorul de integrază experimental aveau încărcături virale nedetectabile în comparație cu 60% dintre cei care primeau efavirenz.

Creșterile numărului de celule CD4 au fost mai bune în rândul celor care au primit GSK-572, fiind totodată și mai puțin probabil ca aceștia să raporteze efecte adverse în raport cu cei care primeau efavirenz.

Doza de 50mg de GSK-572 a fost selectată pentru investigări aprofundate în studii clinice de fază 3.

Studiul VIKING a inclus pacienții cu rezistență la medicamentele antiretrovirale, inclusiv la raltegravir. Medicamentul a fost administrat ca monoterapie timp de zece zile, ulterior continuându-se o schemă combinată timp de 24 de săptămâni.

În ziua a unsprezecea, 78% dintre pacienți aveau o încărcătură virală sub 400 de copii/ml. Totuși acest rezultat a fost obținut la numai 33% dintre cei care prezentau mutația de rezistență Q148. Cu toate acestea, cercetătorii consideră că aceste rezultate arată ca este dificil că HIV să devină rezistent la noul medicament.

Pacienții HIV-pozitivi care sunt co-infectați cu virus hepatitic C prezintă o probabilitate crescută de a face fracturi.

Cercetătorii de la Departamentul pentru Problemele Veteranilor din Statele Unite au examinat datele unui număr puțin sub 57,000 de mii de pacienți HIV-pozitivi care au beneficiat de îngrijiri între 1988 și 2009.

Aproximativ o treime erau co-infectați cu virusul hepatitei C.

Un număr total de 951 de pacienți au avut o fractură de încheietură a mâinii, de șold sau vertebre. Aceste fracturi apar de obicei dacă persoana are osteoporoză.

Cercetătorii au descoperit că rata fracturilor a fost mai mare în rândul pacienților cu co-infecție HIV - hepatită C, și că această co-infecție a crescut riscul fracturilor cu un procent cuprins între 27% și 43%.

Prezentator, Dr. Gesine Meyer-Rath. ©IAS/Steve Forest/Workers' Photos

Începerea terapiei antiretrovirale la nou-născut curând după naștere, este mult mai eficientă din punctul de vedere al costurilor în comparație cu amânarea tratamentului, a arătat un studiu efectuat în Africa de Sud.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă inițierea promptă a terapiei antiretrovirale la nou-născuții infectați cu HIV. Această recomandare decurge din faptul că rezultatele studiilor clinice din Africa de Sud au arătat că inițierea promptă a terapiei reduce spectaculos riscul de deces în comparație cu opțiunea de a începe terapia mai târziu.

Analiza ulterioară a rezultatelor unuia dintre aceste studii, studiul CHER, a arătat că tratamentul precoce nu doar că salvează vieți, dar este logic și din punct de vedere economic.

Această analiză se traduce astfel: costul per copil în cazul tratamentului amânat (acela inițiat la 27 de săptămâni) a fost de 2.432 USD (95% CI: 1982 până la 2889), în timp ce costul în cazul tratamentului precoce (inițiat la 7 săptămâni după naștere) a fost de 1.349 USD (95% CI: 1244 până la 1464) – o economie semnificativă.

În asociere cu:

Investigatorul principal al studiului CAMELIA, Dr. Francois Blanc. ©IAS/Steve Forest/Workers' Photos

Pacienții cu HIV care încep terapia antiretrovirală în interval de două săptămâni de la inițierea terapiei pentru tuberculoză (TB) prezintă o probabilitate de deces mult mai mică în comparație cu cei care așteaptă două luni înainte de a începe tratamentul pentru infecția cu HIV.

Rezultatele studiului CAMELIA prezentate la conferință au arătat că riscul de deces a fost redus cu 39% în rândul celor care au început terapia antiretrovirală după două săptămâni.

Studiul a fost efectuat în Cambodgia și a inclus 661 de pacienți cu co-infecție HIV/TB, al căror număr de celule CD4 mediu a fost de numai 25.

Persoanele care au început terapia antiretrovirală timpuriu au prezentat o probabilitate mai mare de a dezvolta sindrom inflamator de reconstituire imună (IRIS). Cu toate acestea, acest risc a fost contracarat de mortalitatea redusă observată în cadrul acestei strategii de tratament.

„Putem specula că inițierea terapiei ARV la două săptămâni după începerea tratamentului pentru tuberculoză are un potențial de a evita 150.000 din cele 450.000 de decese anuale cauzate de co-infecția HIV-TB”, a declarat unul dintre investigatori.

“Acesta este un studiu minunat,” a comentat Jerry Friedland de la Universitatea Yale.

Tuberculoza este cea mai frecventă cauză de deces în rândul persoanelor cu HIV, iar activiștii au făcut o acțiune de protest la conferință purtând pancarte cu textul „Să nu mai fie persoane cu HIV care mor din cauza tuberculozei”.

Joel Nana de la Organizația Bărbaților Africani pentru Sănătate și Drepturi Sexuale. ©IAS/IAS/Steve Forrest/Workers' Photos

Bărbații care fac sex cu bărbați din Kampala, Uganda, care au trecut prin experiențe de violentă homofobă sau hărțuire prezintă o probabilitate de cinci ori mai mare de a fi HIV-pozitivi în comparație cu alți bărbați.

Studiul a inclus 303 bărbați. Recrutarea pentru studiu a fost întreruptă în mai 2008 după arestarea activiștilor LGBT la o conferință despre HIV din Kampala.

S-a constatat un nivel slab de înțelegere a riscului de infectare cu HIV – 11% dintre bărbați considerând că sexul anal (nici cel activ și nici cel pasiv) nu prezintă vreun risc de transmitere HIV.

Bărbații care s-a confruntat cu violență sau abuzuri din cauza orientării sexuale prezintă o probabilitate de cinci ori mai mare de a fi HIV-pozitivi. Din întregul eșantion, 37% fuseseră abuzați fizic, 37% fuseseră șantajați iar 26% fuseseră abuzați sexual.

Participanții la conferința de la Viena au aflat că nevoile de prevenire și tratament ale persoanelor gay și ale bărbaților care fac sex cu bărbați sunt acum recunoscute în strategiile de control al infecției cu HIV în tările din Africa.

Cu toate acestea, a fost subliniată necesitatea de a încorpora aceste nevoi legate de sănătate într-o agendă a drepturilor omului.

Violența, extorcarea, hărțuirea, stigma și proscrierea amenință să limiteze și să submineze posibilele succese de prevenire.

O nouă formulă de nevirapină (Viramune) cu eliberare prelungită poate fi administrată o dată pe zi și aduce rezultate cel puțin la fel de bune ca vechea formă cu eliberare imediată.

Studiul a inclus 1.011 adulți naivi la terapia antiretrovirală.

Analiza la 48 de săptămâni a arătat că 81% dintre cei care au primit noua forma cu eliberare prelungită aveau încărcătura virală nedetectabilă, în comparație cu 76% dintre cei care au primit forma cu eliberare imediată.

De la stânga la dreapta: Paula Akugizibwe; Mark Heywood; Mphu Keneiloe Ramatlapeng; Jon Liden. ©IAS/Marcus Rose/Workers' Photos

Mișcarea militantă pentru SIDA e la „răscruce”, conform declarațiilor din cadrul conferinței a două comitete de activiști și responsabili cu elaborarea politicilor.

O sesiune satelit găzduită de Treatment Action Campaign (TAC) și o sesiune intitulată Durban +10: Un nou apel la Activism au evidențiat complexitățile cu care se confruntă militanții pe măsură ce epidemia intră în cel de-al patrulea deceniu.

Voința politică susținută, finanțarea insuficientă, restricționarea societății civile de către guvern, răspunderea și responsabilitatea sunt toate subiecte centrale pentru  cei ce activează în acest domeniu în aceste momente.